Eduard Iordănescu (32 de ani), antrenorul secund al Stelei, a vorbit pentru Libertatea despre presiunea suplimentară pe care a resimţit-o, în perioada în care era jucător, ca fiul al lui Anghel Iordănescu, unul dintre cei mai buni fotbalişti şi antrenori din istoria fotbalului românesc, dar şi despre motivul pentru care nu a părăsit Steaua, pentru a preluat o funcţie în staff-ul lui Gică Hagi la Galatasaray. Libertatea: Îţi aminteşti când ai luat primul contact cu fotbalul?
Edi Iordănescu: Da. La vârsta de 5 ani, atunci când tatăl meu a început să mă ia la antrenamentele Stelei. E o amintire care va rămâne veşnic în memoria mea.
Te-a ajutat faptul eşti fiul lui Anghel Iordănescu sau ai avut de suferit din această cauza?
Sincer, cred că am avut mai multe dezavantaje. Cel puţin în cariera de jucător am simţit o presiune permanentă. La capitolul avantaje nu aş avea ce să enumăr, decât un sentiment de mândrie, pentru că am un tată care a reuşit în viaţă şi a făcut românii fericiţi, atât ca jucător, cât şi ca antrenor.
Eşti cel mai tânăr antrenor din istoria Stelei. Cum te-ai simţit când ai fost numit în funcţie? Sincer, totul s-a întâmplat într-un timp atât de scurt, încât nu am avut timp să mă gândesc prea mult la mine. Echipa avea joc de Cupa României peste trei zile şi mi-am dedicat timpul pregătirii acelui joc. Să fii cel mai tânăr antrenor din istoria Stelei, este totuşi un lucru cu care te poţi lăuda, chiar dacă eu am asigurat doar o perioadă de interimat. Consider că am mult de muncit şi de progresat în această meserie şi că într-o zi voi reveni pentru mai mult de atât. Studiez intens de aproape patru ani de zile şi am participat la multe cursuri internaţionale de perfecţionare, deorece cred cu tărie ca doar documentându-te poţi progresa. A făcut stagii de pregătire în Italia, Spania şi Anglia Ai făcut stagii de pregă
