Acum stau cu ele la porţile continentului, departe de focurile izbucnite peste noapte. Incendiul s-a întins cu repeziciune din Tunisia până-n Egipt. Au murit oameni şi vor mai muri. În numele Revoluţiei sunt împinşi sub şenilele de tanc.
Trei știri, aparent fără legătură, mi s-au încurcat în memorie săptămâna trecută. Prima a fost despre criza alimentară. Prețurile cresc, tot cresc. Și suntem în pragul unei foamete globale. Explicațiile, atât de stupide, sunt înghițite imediat. Fenomenele meteorologice extreme, deprecierea dolarului și alte cauze prezentate cu atâta emfază de marii specialiști în economie. Niciun cuvânt despre faptul că, în acest moment, peste 50% din cerealele comercializate în întreaga lume sunt folosite pentru hrana animalelor sau biocombustibili. Că numai Statele Unite produc atâtea cereale că ar putea hrăni 2 miliarde de oameni. Cam tot pe-atât se scoate şi din pământurile Braziliei, Chinei sau ale Australiei.
A doua știre a venit de la Constanța. Acolo, americanii de la gigantul CHS au dat 45 de milioane de euro pe un terminal de cereale. Nu suma contează. E un nimic. Informația adevărată e la final. Americanii și-au mărit rezerva de porumb și de grâu, prin această achiziție, cu 2 milioane de tone. Sunt ferm convinsă că cerealele nu vor ajunge în stomacul celor de peste ocean. Am vaga senzație că, în curând, noi sau alții ca noi vom cumpăra, desigur la un preț pe măsură, porumb și grâu de la ei.
A treia știre a venit de pe Wall Street. Ziarul cu același nume anunța că în acest moment clasa de mijloc din Africa este noua oază de profituri ale marilor companii. Africanii prind gustul mesajelor trimise de pe telefonul mobil, al meselor luate la restaurant şi al cumpărăturilor la supermarket, a anunțat gazeta americană. Estimările arată că în 10 ani piața de consum va ajunge la uriașa sumă de 1.400 de miliarde de dolari.
Știrea
