Nimeni nu poate spune despre Nicolae Bota că e un bătrân neputincios. Deveanul, născut în anul 1927, a început să practice karate la 63 de ani, în ziua în care a ieşit la pensie. După 14 de ani a obţinut centura neagră shotokan. Aceste isprăvi de „tinereţe” sunt însă demult lăsate în urmă, Nicolae Bota fiind şi acum la 84 de ani un membru activ al clubului unde se antrenează.
În chimonoul înlănţuit de centura neagră, aşezat în poziţie marţială, Nicolae Bota e gata de luptă. Deveanul spune că din toate loviturile karate-ului îi plac două: „shuto”, atacul cu latul palmei şi „mawashi empi”, lovitură circulară de cot. Face o demonstraţie cu un „shuto” fulgerător stopat la doi milimetri de
carotida partenerului. Toate bune. O singură notă distonantă: karatistul Nicolae Bota a ieşit la pensie în anul 1990. „În ziua în care m-am pensionat am decis să mă înscriu la un club de karate. Aş fi vrut cu mult mai devreme să încep, dar înainte de Revoluţie artele marţiale erau interzise de autorităţi”, povesteşte bărbatul.
Shuto, lovitura cu muchia palmei
Totul a pornit de la o bătaie
Iniţial, Nicolae Bota a urmărit prin practicarea karate-ului doar deprinderea unor tehnici de autoapărare. Ideea îl urmărea de mult timp, după un eveniment violent nefericit căruia i-a căzut victimă pe stradă. „Am fost atacat şi nu am ştiut cum să mă apăr. S-a petrecut cu mulţi ani în urmă. De atunci, am citit, m-am documentat privitor la tehnicile de autoapărare. Când a devenit posibil să practic karate-ul , primul meu gând a fost destul de „frivol”. Vroiam să devin suficient de antrenat ca să fiu în stare să-mi dobor adversarul, dacă se poate cu o lovitură, în cazul unui atac. Între timp optica mea s-a schimbat. După 20 de ani de practică, am înţeles esenţa pacifistă a karate-ului. În plus, arta asta e un fel de panaceu universal al problemelor de sănătate. M
