Raportările rezultatelor financiare ale SIF-urilor pe anul încheiat arată că, fără excepţie, acestea au realizat profituri mai mici decât în 2009, deşi acela a fost după toate calculele cel mai slab al economiei româneşti. Ca un paradox însă, în anul 2009, SIF-urile, tot fără excepţie au realizat cel mai mare profit din istoria lor. Deşi ar părea curios, acele rezultate excelente din 2009 au o explicaţie logică şi simplă. Cu mici şi rare excepţii, profitul SIF-urilor a avut mereu la bază dividendele încasate de la băncile moştenite, res­pectiv, BRD, BCR şi Eximbank. Bancpost a fost întotdeauna un slab furnizor de dividende, iar după privatizare nu a mai dat dividende deloc. Mai mult, SIF-urile au mai participat şi la o majorare de capital, care le-a mâncat o parte însemnată din lichidităţi, mai puţin SIF4 care îşi vânduse participarea. Paradoxal, după ce ani buni Bancpost nu a adus aproape nimic, a adus un profit frumos atunci când SIF-urile şi-au vândut participaţia acţionarului majoritar grec. Deoarece, în 2008, anul cel mai bun pentru economia Româ­niei din secolul 21 şi cel mai bun pentru băncile româneşti în general, acestea au livrat cele mai mari dividende. Chiar şi Banca Transilvania care de obicei acorda acţiuni în cadrul majorărilor de capital, în 2009 a acordat dividende, nu foarte mari pe acţiune. Cum anul 2009 a fost unul foarte slab, BCR nu a acordat dividende, folosind profitul şi aşa diminuat la majorarea de capital, iar BRD a avut un dividend înjumătăţit pe acţiune. În aceste împrejurări, pentru a realiza cât de cât un profit, măcar la nivelul planului de buget, oricum mult sub realizările anului precedent, SIF-urile în mare majoritate au apelat la metoda patentată de avarie, adică vânzarea de acţiuni din zestre. Cum zestrea de acţiuni exotice, adică la societăţi mici sau mijlocii dar foarte performante, s-a redus considerabil în timp, s-a apelat la