Cat mai departe de noi, as completa, intr-un act de suprema malitiozitate. Pentru ca, nu stiu daca ati observat, dar la poarta noastra (a astora din spatiul carpato-danubiano-pontic) s-au adunat toti specialistii. Avem specialisti de par, specialisti de unghii, specialisti de sprancene, specialisti de make up, specialisti de gene, specialisti de haine, specialisti in dans, specialisti in coregrafie, specialisti de maniere, specialisti cromatici, specialisti in comunicare, specialisti in marketing, specialisti in PR, specialisti in training si sa nu uitam specialistii in politica. Astia din urma sunt cei mai pacatosi. Unu` la mana pentru ca apar peste noapte ca ciupercile dupa ploaia acida, iar doi la mana pentru ca se dau si analisti (a nu se interpreta malitios, va rog).

Am ajuns sa avem mai multi specialisti pe metru patrat decat locuitori propriu-zisi (cu tot cu cei plecati in strainataturi), de parca mierea si laptele ar curge aici invers si incontinuu.

Dar acum eu va intreb: cine ar fi crezut ca in tarisoara asta amarata isi vor gasi locul toti marii specialistii scoliti la cele mai bune scoli din Europa: „Lion”, „Landan”, „Chembrigi”? Eu una, nu as fi crezut asta! Dar in fond, eu sunt mereu malitioasa si deloc patrioata. Din cauza asta, viata si experienta vin sa imi dea peste nas de fiecare data. Nu exista zi in care sa nu invat ca s-a mai inventat un domeniu in care trebuie sa fii specialist pentru a reusi. Nu exista zi in care sa nu absorb prin toti porii notorietatea si diversitatea „scolilor de mancat banii parintilor”, cu sediul in marile orase europene. Nu exista zi in care sa nu ma minunez de enormitatile debitate de „specialistii” astia care flendura diplome europene prin fata tuturor nostri ingnoranti, de parca noi am fi manjiti cu tarana furajata, iar ei cu pulbere de aur.

De parca nu era de ajuns ca am fost calcati in picioare de