Regizorul Andrei Şerban şi medicul său „curant", Anton Pavlovici Cehov, au revenit pe scena Teatrului Naţional. Dar nu pentru o nouă montare, ci pentru a vorbi despre piesele puse în scenă deja şi despre recenta premieră, „Ivanov", de la Bulandra.

După ce la spectacolul de sâmbătă biletele s-au vândut pe internet în nici două ore, la ora reprezentaţiei nemaigăsindu-se locuri nici cu pile, nici cu şpagă, spectatorii lui Andrei Şerban au venit şi duminică dimineaţă la conferinţa susţinută de regizor la Teatrul Naţional. Conferinţa marchează şi o „împăcare" de-a dreptul istorică între regizorul care a realizat acum 20 de ani „dezgheţul" Naţionalului, acea instituţie comunistoidă, încremenită în proiectul unui teatru-mamut (Şerban spunea în anii ‘90 că ar trebui să se dea cu tămâie şi agheasmă prin clădire ca să dispară „dracii" roşii), şi scena de unde a plecat alungat practic de nişte fosile comuniste. Sub titlul „Despre Cehov sau cine mai vrea să meargă la Moscova", regizorul care a montat „integrala" Cehov şi-a răsfăţat admiratorii, foarte mulţi la număr, cu un mic „tur" al „laboratorului" celebrului medic rus. De la un punct încolo, conferinţa a început să semene cu o şedinţă de terapie în grup, în care se scoteau la lumină sentimente dintre cele mai adânci, de la frici şi obsesii de tot felul până la incapacitatea de a crede sau de a iubi. Doctorului Cehov i-ar fi plăcut teribil această abordare aproape intimă a operei sale.

„Până la urmă, cât putea să coste un bilet până la Moscova?"

„În piesele sale, doctorul Cehov diagnostichează două tipuri de maladii. Boala lui «mâine», de tipul «La Moscova, la Moscova, vom trăi la Moscova şi vom fi fericite», şi boala lui «ieri», gen Liubov Andreevna care îşi aminteşte de livada de vişini a copilăriei sale. Despre ce e vorba, de fapt, acolo? La urma urmei, de ce nu se duc fetele alea trei la Moscova? Cât p