Doua umbre. In Bucuresti, un oras din Uniunea Europeana. Desi e ziua in amiaza mare, pe un ger de crapa si pietrele, doi oameni stau in jurul unui focului aprins in plina strada.
Ultima data cand au votat, cand inca mai existau in scripte avand nu numai un corp, dar si un buletin care sa ateste acest lucru, a fost pe vremea PSD-ului. Au stampilat numele lui Iliescu, nici nu cunosteau pe altcineva. Au mai trait cu adevarat, un mandat. Dupa aceea au uitat cum e sa fie vazuti si autoritatile au uitat sa ii mai vada. Nu acte, nu domiciliu, nu asistenta sociala. Din cand in cand, atunci cand frigul e prea patrunzator in strada si cand inamicul numarul unu – am numit aici interfonul – se incapataneaza sa le permita accesul intr-un hol de bloc, isi dau drumul in zapada, intind mainile pe jos si privirea spre cer si asteapta ca cineva sa sune la 112. Nu-l doare nimic, nu sint pe moarte, nu sint beti. Doar "smecheri”, dupa cum spun. Mai pacalesc cate un trecator. Nu de mult, unul dintre ei s-a culcat pe zapada repetand trucul binecunoscut. Oboseala si frigiul l-au patruns coborand ritmul cardiac pana la un nivel sora cu moartea. Din fericire, "pacaleala” a prins. Cineva a chemat salvarea.
Continua sa existe, langa un foc in plina strada desi din scripte a disparut de mult. Cat despre trait, poate intr-o noua viata…
Doua umbre. In Bucuresti, un oras din Uniunea Europeana. Desi e ziua in amiaza mare, pe un ger de crapa si pietrele, doi oameni stau in jurul unui focului aprins in plina strada.
Ultima data cand au votat, cand inca mai existau in scripte avand nu numai un corp, dar si un buletin care sa ateste acest lucru, a fost pe vremea PSD-ului. Au stampilat numele lui Iliescu, nici nu cunosteau pe altcineva. Au mai trait cu adevarat, un mandat. Dupa aceea au uitat cum e sa fie vazuti si autoritatile au uitat sa ii mai vada. Nu acte
