Piaţa externă s-a reorientat spre produsele ieftine, fabricate din sticlă colorată, în detrimentul creaţiilor artistice unicat făcute din sticlă multistratificată cu tehnica extrem de rară „Galle". Rămaşi fără comenzi, artiştii sticlari au fost nevoiţi să renunţe la produsele exportate până mai ieri în peste 20 de ţări şi să fabrice kitschuri pe bandă rulantă.

Cu toate că industria sticlei dă semne de revigorare, segmentul de lux reprezentat de industria Galle-urilor este pe punctul de a-şi da ultima suflare.

Tehnica sticlei stratificate multicolore, lansată de celebrul artist francez Emile Galle, a fost importată la Buzău în anii '70 împreună cu mai mulţi artişti sticlari care cunoşteau secretele plătite cu bani grei în alte ţări. Doar în Franţa se mai lucrează acum după astfel de procedeu.

O piesă „galle" poate costa de la 25 de euro, în cazul celor mici şi mai puţin complicate, până la 3.000 de euro pentru cele care au complexitate maximă. La o piesă medie lucrează 50 de ore o echipă formată dintr-un pictor, un acidator şi un gravor, plus o altă echipă de suflători de minim şase oameni.

Până în urmă cu patru ani, industria locală de profil cumula peste 85% din producţia de galle-uri din ţară, iar toată marfa mergea la export, în Orientul Extrem, Japonia, SUA, Canada şi ţările Uniunii Europene. Însă, din ceea ce era „Galle-ul, produs reprezentativ al industriei din Buzău", aşa cum se spunea în «Strategia de dezvoltare a judeţului» făcută în 2007 de Consiliul Judeţean, se alege acum praful.

„Încasările ajungeau şi la 50.000 de euro pe lună iar acum s-a ajuns la încasări de 10 la sută faţă de anii cu vânzări bune", a declarat Gabriela Mirea, patronul firmei Decomir din Buzău.

Puţinii producători rămaşi pe piaţă spun că vor trage obloanele în maxim două luni.

„Am rămas doar cinci producători şi mai avem comenzi doar din trei ţ