Mica Bibliotecă Rotundă
Când privim, ascultăm sau simţim cu intensitate, putem uita de orice altceva, chiar şi de noi înşine. Deseori am remarcat cum se reflectă lumina soarelui, explodând în toate culorile curcubeului. Se adaugă o trăsătură specifică oamenilor, utilizarea simbolurilor. Ne bucură florile de pe masă sau din grădină, la fel ca şi stimulii care ne provoacă râsul la parcurgerea şirului de litere dintr-un roman. O carte nu e făcută decât din cerneală de tipar şi hârtie albă. Creierul e cel care-i dă un sens, datorită lui ne apare în faţa ochilor o întreagă avalanşă de imagini şi scene pigmentate cu emoţii prin care ne putem afunda într-o altă lume. De aici, lucrează imaginaţia. Mesajul e simplu: acela că orice copil poate învăţa să fie fericit.
La începutul anilor '60, în Franţa care-şi revenise după război, a apărut ideea construirii unor „uzine de fericire". „Mica Bibliotecă Rotundă" din Clamart, localitate de lângă Paris, aparţine acelor proiecte îndrăzneţe şi pline de bucurie. Ea fost gândită în ideea că biblioteca joacă un rol înnoitor în domeniul difuzării cărţii şi formării deprinderilor de lectură în mediile defavorizate. Iniţial a fost denumită de către iniţiatoarea şi mecena proiectului, Annette Gruner Schlumberger, „Bucurie prin cărţi". Există în această denumire ceva din Terapia Bach, din rigoarea şi lumina sa, şi, de asemenea, convingerea că trebuie să le oferi copiilor frumosul arhitecturii, culturii şi cărţii, pentru a-i ajuta să se împlinească.
Grădina Bibliotecii
Strănepoată a lui François Guizot, ministrul Instrucţiunii Publice sub Louis-Philippe II, Annette Gruner Schlumberger dorea să ofere copiilor din acest oraş muncitoresc frumuseţea unei arhitecturi, a culturii şi a cărţii. Bibliotecile pentru copii erau până atunci doar nişte colţuri din cele pentru adulţi, triste şi intimidante. În 1961, Anette Schlumber
