IPS Bartolomeu a fost un teolog al Bisericii Ortodoxe Romane si un carturar pretuit al republicii literelor. Intransigent in verb si iertator in duh, aspru judecator al constiintei publice si lesne-iertator al aproapelui, reper neocolit al Transilvaniei ortodoxe, iubit de tineri si cinstit de varstnci, IPS Bartolomeu a dus cu sine ranile unui veac tumultos.
In studentie, a cunoscut febra angajamentelor nationaliste (explicabile, poate, in lumina traumei suferite de ardeleni prin Dictatul de la Viena), asumind totodata o categorica pozitie anticomunista. A facut puscarie, asa cum s-a bucurat ulterior de relaxarea sistemului totalitar (calatorind in SUA). Pentru suferintele indurate in temnita nu si-a ridicat statuie, deplingand totodata pretul scump platit de Biserica Ortodoxa pentru colaborarea cu regimul comunist.
Scriitor de mare talent (format la scoala lui Tudor Arghezi), cronicar de anvergura, retor sclipitor capabil sa inlacrimeze mii de oameni, exeget fin si talmacitor atent al Cartii Sfinte, ierarhul clujean nu si-a ascuns niciodata identitatea ortodoxa, facind totodata proba unei reale deschideri catre lume.
L-am cunoscut pe IPS Bartolomeu ca student al Facultatii de Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Imi amintesc modul afabil in care stia sa-i primeasca pe cei aflati la inceput de drum. Desi foarte ocupat, gasea timp sa raspunda la scrisori. Cautind mereu la vuietul Duhului, IPS Bartolomeu citea si semnele vremii. A laudat progresele medicinei, dar a avertizat impotriva faustismului tehnologic; a pledat pentru integritatea dogmei Bisericii, dar s-a angajat intr-un dialog concret cu reprezentantii Bisericilor romano-catolice si protestante din Germania; a criticat modernismul, dar si-a asumat fara complexe modernitatea.
Neconventional si conservator in acelasi timp, IPS Bartolomeu a pretuit darul vietii si, mai presus
