Frigul, mai ales asociat cu umiditate crescută, vânt, mare altitudine, poate determina leziuni caracteristice ale tegumentului, uneori uşoare, alteori grave, urmate de complicaţii serioase. Cele mai cunoscute efecte locale ale frigului sunt degerăturile, dar există şi alte manifestări, ca eritemul pernio, paniculita la frig sau urticaria la frig.
Degerăturile apar pe o piele insuficient protejată, expusă la temperaturi sub zero grade Celsius (de obicei sub – 4 grade C).
Persoanele vârstnice şi copiii, ca şi bolnavii cu diferite afecţiuni (diabet zaharat, afecţiuni arteriale, în primul rând, arteriopatia cronică obstructivă, boli neurologice, hipotiroidism, alcoolism etc.) prezintă un risc mai mare de apariţie a leziunilor. Acestea se produc mai ales la nivelul extremităţilor: mâini, picioare, nas, urechi, faţă. În stadiile iniţiale, zona afectată este roşie, umflată, cu o senzaţie de amorţeală şi scădere a sensibilităţii. Apoi pielea devine palidă, rece, mai dură, iar după câteva ore se formează vezicule cu lichid clar sau sângeriu. Ulterior apare o zonă tare, închisă la culoare, de gangrenă, care indică devitalizarea ţesuturilor.
Primele măsuri constau în scoaterea bolnavului din frig şi reîncălzirea zonei. Aceasta nu trebuie făcută brutal, prin expunere la căldură uscată sau masarea zonei, pentru a nu traumatiza suplimentar ţesuturile. Reîncălzirea se face prin scufundarea în apă caldă, la 40 de grade C, timp de 15-30 de minute. Dacă leziunile sunt mai grave, cu vezicule şi gangrenă, se acoperă cu un material steril şi bolnavul se duce cât mai rapid la spital. Pentru prevenirea degerăturilor trebuie să aveţi îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate, de mărime potrivită, niciodată prea strâmtă. Purtaţi două perechi de ciorapi groşi şi lungi (care trebuie schimbaţi când se udă), ghetele solide, cu talpa grosă, bine izolate. Purtaţi căciulă şi g
