Gerard O'Donovan (foto), preşedinte al International Institute of Coaching, spune că românii sunt printre europenii cei mai dispuşi să-şi schimbe vieţile. Coaching-ul(antrenament pentru viaţă), încă foarte nou pentru români, a pătruns în unele ţări europene şi în şcoli.
Unde există şi cum funcţionează programele şcolare de coaching?
Am derulat un astfel de program în cartierele sărace din oraşul Birmingham (Marea Britanie), cu elevi de 16 ani. Obiectivele erau să-i facem mai încrezători în propriile puteri, să le creştem stima de sine, să îi învăţăm cum să vorbească, cum să-şi prezinte proiectele. Iar schimbarea produsă a fost uriaşă. Copii care la începutul programului erau timizi, introvertiţi, nu ştiau să comunice eficient şi aveau note proaste şi-au îmbunătăţit considerabil performanţele după un curs de numai 10 săptămâni. La final, fiecare grupă a câte 30 de elevi a făcut o prezentare cu public.
Coaching-ul e nou aici, dar sunt românii interesaţi de acest tip de antrenament?
Românii sunt cu totul şi cu totul diferiţi faţă de alţi europeni, chiar şi faţă de cei din regiune. Şi spun asta după ce am lucrat în Polonia, de exemplu. Ce am descoperit în ultimii 3 ani în care am vizitat constant România este că oamenii de aici sunt mult mai deschişi şi mai pasionaţi decât alţii. Există mai multă deschidere de a gândi folosind mai mult partea intuitivă decât cea logică din fiecare.
Ce este coaching-ul
Originar din Statele Unite, coaching-ul are deja o istorie de peste 10 ani şi este tot mai răspândit şi în Europa. „Deşi este confundat uneori cu terapia, ori consultanţa, coaching-ul prezintă diferenţa majoră că se concentrează pe planificarea viitorului şi nu pe trecut. În România activează în prezent 400 de «antrenori»".
