Într-un comentariu apărut în Baltimore Sun, Jim Rosapepe, senator american şi fost ambasador în România, şi Sheilah Kast, jurnalist care a scris despre prăbuşirea comunismului sovietic, arată că între Tunisia de astăzi şi România din 1989 există asemănări remarcabile.

Fiecare ţară a fost guvernată timp de două decenii şi jumătate de către un dictator. În ambele ţări, oamenii simpli, şi nu elitele, au lansat revoluţiile. Soldaţii aliaţi cu facţiuni rivale au tras unii în alţii. Oamenii obişnuiţi au fost revoltaţi când au văzut palatele familiei dictatorilor. Franceza este a doua limbă a elitei.

Asemănările, dar şi deosebirile sunt importante. Tunisia a fost o colonie vest-europeană până în anul 1956. România a fost dominată de Rusia până în 1989. Tunisienii sunt predominant musulmani suniţi, în timp ce românii sunt creştin-ortodocşi. România a fost una dintre cele mai închise societăţi sub comunism; Tunisia derivă 13% din PIB din turism. România şi Tunisia sunt ţări diferite cu propriile istorii şi culturi.

Ce ar trebui America şi Europa să facă?

În primul rând, să înţeleagă realitatea. În Tunisia, ca şi în România, americanii şi europenii trebuie să promoveze puternic democraţia, înţelegând în acelaşi timp că elitele şi electoratul sunt singurele pe care Tunisia le are.

În al doilea rând, trebuie să-i sprijine pe "cei buni". Pentru o perioadă prea mare de timp guvernele occidentale au pus mai mult preţ pe stabilitatea pe termen scurt cu autocraţi decât pe stabilitatea pe termen lung cu democraţie. Obiectivul trebuie să fie o democraţie sustenabilă.

În al treilea rând, situaţia trebuie îndreptată rapid, nu după ce "cei răi" şi-au consolidat puterea. Aceasta a fost o greşeală majoră a americanilor în relaţia cu Rusia în anii '90. În cazul României, invitaţia de a adera la UE a fost un impuls major către progres. Care este echivalentul