În cea mai săracă ţară din Europa, câţiva tineri s-au retras pe o margine de lac şi au creat propria lume de cântece cu instrumente bizare, meşteşuguri vechi şi filosofie orientală.

Câţiva moldoveni au renunţat la alcool, tutun şi alte obsesii ale oraşului şi s-au apucat să organizeze festivaluri de cultură alternativă prin dealurile Moldovei. Au transformat o clădire părăsită în ceainărie, sală de concert şi atelier de artă. Au fugit de viaţa urbană plictisitoare şi acum spun că sunt liberi.

Labirintul din Valea Mamuţilor

Capitala Republicii Moldova e, teoretic, un oraş abia ieşit de sub comunişti. Practic, e plin de reclame, exchange-uri, fast-food-uri şi cluburi de fiţe, în care intră în miez de iarnă fete cu fuste scurte, cizme până la genunchi şi haine de blană. Într-unul din parcurile din oraş, numit „Valea Morilor", dar cunoscut mai degrabă ca „Valea Mamuţilor" (asta pentru că în lacul imens, secat, cu pământul răscolit şi acoperit de zăpadă, s-au găsit oase de mamut), pe malul lacului e o căscioară dărăpănată, pe jumătate îngropată în deal. Faţada e pictată cu un dragon, iar deasupra uşii masive din lemn scrie „Art Labyrinth". Holul e ocupat de tablouri mari în stilul artei naive. O valiză veche pe care scrie „Magic Box" e prinsă într‑un cui. Oamenii intră, beau ceai şi ascultă muzică, iar când pleacă lasă câţi bani vor în cutia magică.

Când dau la o parte pătura din uşă şi bag capul înăuntru, mă trezesc într-o poveste asiatico-africană. Ceainăriile din Bucureşti, care mai de care mai sofisticate şi mai magice, arată ca nişte McDonald's-uri pe lângă locul ăsta. Pereţii sunt desenaţi, vopsiţi şi acoperiţi cu pânze pictate. Se aude în surdină o melodie tribală, numai tobe şi zăngăneli bizare. Aerul e rece şi aromat.

Peretele dinspre scenă are două cercuri fosforescente, care arată ca nişte labirinturi în ochi de bufniţă. Scena e pl