Care este cauza recentelor evenimente care au dat peste cap Egiptul? Unul dintre capetele limpezi de la CNN care comentează evenimentele politice a răspuns limpede, fără să mai bată apa-n piuă despre speranţă sau prostie: BANII! Sărăcirea accentuată a multor milioane de oameni şi sentimentul de nesiguranţă al clasei de mijloc au dat în clocot. Dincolo de cifrele seci, care, paradoxal, nu arată mai rău decât cele ale României.
În 2010, Egiptul a avut o creştere economică de aproape 6%, inflaţia a crescut - dar nu excesiv, cu 12% -, şomajul este în jur de 10%, dar dincolo de cifre este o nemulţumire generală care era surdă. Şi a devenit vizibilă. Democraţia impusă cu anasâna de către preşedintele Mohamed Hosni Mubarak - care conduce cu mână forte Egiptul de bune decenii - nu a dus şi la reformele mult clamate după asasinarea lui Anwar el Sadat. Politica externă a primat la Cairo, pacea cu Israelul a adus un respiro în atmosfera belicoasă din Orientul Mijlociu, dar nu a rezolvat probleme sociale interne. Abia în ultimii ani - o spun specialiştii şi comentatorii avizaţi - au început ceva, ceva, timide încercări de reformarea statului şi paşi, mărunţi, pentru o reală democratizare a Egiptului. Actualul nou lider al Opoziţiei egiptene, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Mohamed ElBaradei, o figură mult mediatizaă în Occident, clamează de ani buni demisia lui Mubarak. Dar nu a avut sprijin popular. Acum oamenii de pe stradă îl împing pe ElBaradei la crearea unui guvern de unitate naţională.
De ultimă oră, pentru prima dată, se alătură opoziţiei şi membrii Frăţiei Musulmane, ceea ce nu miroase a bine. Discursul anti-Mubarak s-ar putea transforma într-unul antiamerican şi antiisraelian. Ceea ce ar crea mari dureri de cap atât la Washington, cât şi la Ierusalim. Mesajele lui Barack Obama, dar şi ale altor lideri occidentali (Merkel, Sarkozy, Cameron) sugere
