Marele câştig al al celor douăzeci de ani de capitalism românesc este politizarea idioată. ŞI disperată. Dacă nu eşti cu ăla sau cu ăla, nu exişti.
Ca paraşutele din showbizz, care dacă nu există pe sticlă la miezul nopţii, nu au ziua clienţi.
Funcţiile politice sunt tranzacţionate ilicit conform lipiturii la un partid sau altul. Concursul e pentru fraierii care cred în valoare şI care ţin loc de capră pentru aparenţa de onestitate.
Iar de la funcţie în jos vin încrengăturile: fii, nepoţi, amante, amici, neamurile amantelor şI amicilor. Fapt ce dă trăinicie colectivităţii, deoarece, cu cât ai rădăcinele mai adânc înfipte într-un partid sau altul, cu atât mai profitabilă este cariera. Familia lui şI marea familie politică - gaşca, şleahta, tribul - devin celula de bază a societăţii.
Un papagal care stă în Drumul Taberei, pe la Moghioroş, îmi spunea că şi-a dus odrasla la un liceu unde director este pesedist. La şcoala care-i era mai aproape de casă, directorul e din partidul aflat la putere. "Mi-l călca în picioare, dacă afla că sunt în opoziţie, mi-l lăsa repetent”. Mentalitatea de gâgă puieşte. Pe viaţă. La alegeri, între alegeri, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas. Cine vrea funcţie, se duce la ăia care le au şI le dau.
Ceva din neghiobia politizării întâlnim şI în cazul de la Piteşti. Personajele: Constantin Nicolescu, preşedintele Consiliului judeţean Argeş, pesedist, reţinut aiurea pentru 29 de zile, şI medicul Gabriel Popa, directorul ambulanţei, pedelist, primul care a constatat la pesedist o stare de lipotimie, liniştind populaţia ca nu e vorba de stop cardiac. Cei doi se aflau în proces încă de anul trecut. N-aveau nimic personal de împărţit, ambii fiind victimele bramburelii instaurate de guvernul Boc în sistemul de sănătate. Doctorul Găbiţă (folosim diminutivelele pentru frumuseţea principiului) l-a dat în judecată pe p
