Nevoia de extindere spre estul Europei îi împinge pe investitorii asiatici spre ţara noastră, dar birocraţia şi instabilitatea politică de aici îi alungă. Cele mai multe investiţii rămân încremenite în proiect. Oficialităţile de la Bucureşti anunţă proiecte de investiţii masive ale chinezilor la noi. În schimb, asiaticii întâlnesc aici destule piedici în calea proiectelor lor.

China dă semne clare că şi-a fixat ţinta pe Uniunea Europeană şi a început să investească masiv în active europene, de la cele financiare (obligaţiuni, eurobonduri etc.) la cele industriale şi de infrastructură. Presa internaţională e plină de exemple cu chinezi hotărâţi să investească în ţările UE, iar mai-marii Uniunii au ajuns să ceară „mai multă prudenţă" în abordarea proiectelor asiatice. Acest context oarecum favorabil le-a dat apă la moară şi politicienilor de la Bucureşti, care n-au ezitat să se avânte în declaraţii optimiste, potrivit cărora şi România ar fi vizată de investitorii chinezi. Televiziunile (româneşti, de data aceasta) se întrec în a arăta entuziasmul oficialilor care ne spun cum fac ei cu greu faţă solicitărilor venite de la investitorii chinezi care vor să vină cu bani în România.

Realitatea, însă, arată altfel: chinezii au tot venit şi s-au tot interesat de oportunităţile de a investi în România, dar cei mai mulţi dintre ei au făcut cale întoarsă şi nici că vom mai auzi prea curând de ei. De ce? În primul rând, chinezii au observat că birocraţia de aici le-ar întârzia prea mult afacerile, iar obiceiul oficialilor dâmboviţeni de a nu se ţine de promisiuni îi dezamăgeşte profund.

Autostrăzi, poduri, fabrici, uzine sau unităţi energetice de mare capacitate, chiar zgârie-nori - cam asta s-a spus că vor face chinezii care vor investi la noi. Iar capitalul astfel alocat, dacă ar fi să-l cuantificăm, ar bate spre ordinul zecilor de miliarde de euro. Numai aut