În campania electorală, candidatul Traian Băsescu anunţa, plin de emfază şi de năduf, că nu mai calcă în TVR - unde se cerea fără pic de jenă şi primea instant tribună de exprimare - , până nu se depolitizează. Hitul portocaliu al anului 2009, răcnit isteric de voci sinistre pe toate canalele de comunicare posibile, era că Alexandru Sassu, preşedinte al instituţiei la vremea respectivă, a închinat spaţiul de emisie opoziţiei şi că bietul luptător împotriva corupţiei nu mai are unde să-şi promoveze luminoasele planuri de reformare a unui stat inert pe care tocmai el îl conducea. "Condamnatorul” comunismului a câştigat alegerile, iar "politrucul” Sassu (fost coleg de partid cu Băsescu, de altfel, parte a puciului anti-Roman din Modrogan) a fost convins, prin forţa votului în Comisiile de Cultură, că rezistenţa lui în Pangratti e neprofitabilă.

Imediat după numirea în forţă a lui Alexandru Lăzescu în fruntea Consiliului de Administraţie al TVR, comisăreasa portocalie Rodica Culcer, butonul pe care se apasă în momentele tensionate, a fost reinstalată urgent la pupitrul de comandă. Subit vindecată de toate beteşugurile invocate când îi puţea să vină la slujba unde nu mai avea influenţă (cu excepţia ascuţitului de creioane pe-o leafă care bătea suta de milioane), activista preferată a Cotrocenilor a transformat postul public de televiziune în cea mai sinistră şi politizată unealtă mediatică a regimului Băsescu. Maxima performanţă de activism deşănţat a fost atinsă în momentul tragicului gest al lui Adrian Sobaru, când, dintr-o slugărnicie dusă la extrem, ignorând atât ştirea în sine, cât şi faptul că personajul principal al tragiediei era angajatul său, TVR a fost singura care a oprit transmisia.

Adulatori publici ai preşedintelui României, oameni care-l înjurau pe vremea lui Constantinescu şi ulterior şi-au mutat buzele calde pe alt dos rece, intele