Gravidele care prezintă valori mari ale tensiunii arteriale pot naşte înainte de termen sau pot chiar pierde copilul. Hipertensiunea gestaţională duce la scăderea fluxului de sânge către placentă. Printre analizele de rutină în sarcină este bine să se facă şi cele de coagulare a sângelui.
Alături de efectuarea analizelor uzuale de sânge şi a ecografiilor, în sarcină este nevoie şi de măsurarea regulată a tensiunii arteriale, deoarece creşterea valorilor acesteia poate da complicaţii atât la mamă, cât şi la făt. Valorile tensiunii de peste 140/90 mmHg trebuie să fie un semnal de alarmă în sarcină. „Sarcina poate induce hipertensiune la femei normotensive sau poate agrava o hipertensiune deja existentă", menţionează medicul Ciprian Pop-Began, asistent universitar obstetrică-ginecologie, de la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias" din Bucureşti.
La gravidă pot apărea mai multe tipuri de hipertensiune (HTA). Astfel, hipertensiunea tranzitorie apare către sfârşitul sarcinii şi dispare în primele săptămâni după naştere. În schimb, HTA cronică este diagnosticată înaintea celei de-a 20-a săptămâni de sarcină şi poate persista mai multe luni după naştere, fiind mai frecventă la femeile cu boli precum cele renale.
Tratamentul depinde de severitatea hipertensiunii. În formele uşoare şi medii, este nevoie de regim special, sărac în sare, şi de repaus la pat. În cazuri mai grave este nevoie de tratament cu anumite hipertensive sau chiar de internare, pentru atenta evaluare a stării gravidei. Valorile crescute ale tensiunii arteriale duc la îngustarea vaselor de sânge, inclusiv a celor de la nivelul uterului, care alimentează fătul cu substanţe nutritive, ceea ce îi poate afecta creşterea.
Eclampsia, complicaţie gravă
Tensiunea arterială crescută, însoţită de un nivel crescut al proteinelor în urină (proteinurie), de edeme, scăderea vederii, somnole
