N-am înţeles niciodată de ce trotuarul din faţa caselor, a firmelor sau a instituţiilor publice trebuie curăţat de zăpadă de proprietarii imobilelor. Cum n-am înţeles de ce ţurţurii care stau să cadă de pe clădiri peste oamenii care merg pe trotuar intră tot în responsabilitatea proprietarilor respectivelor imobile.
Din câte ştiu eu, trotuarul, ca şi strada, este domeniu public. Cetăţenii care locuiesc în dreptul unui trotuar nu au nici un drept asupra acestuia, aşa cum nu au nici asupra străzii sau oricărui tip de teren amplasat în faţa unui imobil. Este domeniu public şi atât. Aşa că nu pricep de ce oamenii trebuie să se ocupe de aspecte care ţin, de fapt, de municipalitate. Pe acest principiu, tot cetăţenii poate că ar trebui să cureţe de zăpadă şi de gheaţă şi bucata de stradă din faţa casei, să astupe gropile din asfalt - de pe şosea sau trotuar -, să aibă grijă şi de cablurile care se nimeresc prin dreptul casei, de copacii care stau să cadă sau de orice alt element potenţial periculos care se află la un moment dat în dreptul clădirilor private. Asta este o aberaţie tipic românească, o metodă prin care autorităţile se spală pe mâini de nişte obligaţii ce le revin, aruncându-le în spatele cetăţenilor, care chiar riscă să fie amendaţi pentru că nu curăţă de gheaţă o bucată de teren aflată de fapt în proprietatea statului.
Prin alte ţări civilizate, primăria se acupă de tot ce înseamnă nu doar spaţiu public, ba chiar şi de elementele de clădiri aflate la graniţa spaţiului public. Mai exact, faţade de clădiri sau garduri - tot ceea ce, pentru imaginea unui oraş, trebuie să arate îngrijit. Da, prin alte ţări, există utilaje speciale nu doar care mătură şi spală trotuarele, dar le curăţă şi de zăpadă. Autorităţile dau jos ţurţutii de pe clădiri, ba chiar văruiesc faţadele caselor, vopsesc gardurile sau tund plantele ornamentale care ţin loc de
