Ieri, fiind luni, era zi de târg în Craiova. Cum taxa auto a crescut, doljenii au dat buluc în târgul auto de la Făcăi, să vadă cum mai evoluează preţurile. Mulţi dintre cei care se perindau printre vânzători erau însă doar „gură-cască“, prea puţini fiind interesaţi cu adevărat să cumpere o maşină.
Să ajungi în târgul de maşini de la marginea Craiovei nu-i lucru uşor. Trebuie să ai răbdare ca să răzbaţi prin puzderia de maşini parcate pe toate părţile drumului de pământ (din fericire, îngheţat, că altfel ar fi fost plin de noroi) care duce acolo, în vecinătatea liniei de tren Craiova - Calafat. Răbdare, dar şi foarte multă atenţie, că oricând te poate „lua pe bot“ un şofer distrat, asta dacă nu te calcă vreo căruţă ori nu te loveşte vreun cal, mânat ca în vestul sălbatic de vreun „cowboy“ mai brunet.
Ajuns la faţa locului, puzderia de autoturisme cu preţuri în geam te face să te gândeşti că, din cauza crizei, oltenii s-au gândit să-şi vândă maşinile ca să facă rost de bani. Privind însă mai atent, observi că maşinile de Dolj poţi să le numeri pe degete. Mult mai multe sunt din Argeş, Olt, Vâlcea ori Bucureşti, iar cei de la volan n-au deloc alura unor prăpădiţi de criză. Majoritatea sunt samsari, pentru care vânzarea maşinilor este doar o afacere deosebit de bănoasă, din care nu pierde decât cumpărătorul.
„Hai, tată, nu vrei o maşină ca lumea?“
Cei care ţineau morţiş să-şi cumpere „maşină străină“ la preţ cât mai mic aveau posibilitatea să aleagă dintre zeci de modele, la sume de obicei între 1.500 şi 2.000 de euro. Doar că respectivele autoturisme arătau cam obosite şi erau invariabil înmatriculate în Bulgaria.
„Hai, tată, nu vrei o maşină ca lumea? Îţi dau un Bemveu de-ţi moare calu’. Seria 3, sport, înmatriculat în Bulgaria, aspirator de gagici, nu alta! Pentru tine, 2.200 de euro, că mi-eşti simpatic“, încerca un tip mă
