Exista un sablon, cu neinsemnate nuante personale, al celor mai mari satrapi ai umanitatii. Aflati acolo unde binele inceteaza, acesti oameni au facut din sfarsit o incununare a operei lor. Drumul ales de ei in istorie a fost, invariabil, o poteca spre Iad.

Ce au avut in comun Caligula, Nero, Ludovic al XIV-lea, Castro, Pol Pot, Idi Amin, Stalin, Hitler, Ceausescu, iar mai curand Ben Ali si Mubarak? Un arsenal al nedumnezeirii, o impletire perfecta a cnutului diabolic.

Spuneam despre profilul consacrat al despotului milenar. Acesta este dominat de cruzime, masuri opresive, incoerenta, minciuna, ambitii exacerbate, megalomanie, cult al personalitatii, ipocrizie, indiferenta fata de suferinta umana, disponibilitate de risc, procese politice, executii, torturi, credinta totala ca nimeni si nimic nu le poate curma rolul mesianic.

Desigur, ascensiunea catre detinerea puterii absolute a fost (este) posibila prin concurenta unor numerosi factori, multiplicati parca la indigo.

Majoritatea a avut in chimia lor interioara predispozitia - uneori nativa - de a domina. Ulterior au apelat la unelte redutabile, cu impact crucial in consolidarea treapta cu treapta a pozitiei lor.

Convingerea in masa (propaganda) ramane atributul celor care-si propun un urcus atestat. Indoctrinarea prin discursuri cu tonalitati evocatoare de stramosi, datini, geneza, nationalism au efect asigurat. Confirmarea acestor tabuuri se raspandeste electrizant.

Intonarile de imnuri, gesticulatia ampla, timbrul vocal grav sau exaltat sunt alte metode de potentare a mesajului ce se doreste a fi transmis. De aici pana la apoteoza nu mai ramane decat un pas. Corzile sensibile odata intrate in rezonanta, se poate lesne trece la o alta arma irefutabila.

Manipularea are o menire cu mult mai vicleana. Aceea de a induce oamenilor (supu