Pe Mohamed l-am cunoscut în noiembrie la unul dintre evenimentele organizate de Asociaţia Studenţilor Europeni (ESA) care activează oficial în cadrul University of Southern California (USC) din Los Angeles. Asociaţia este condusă de un doctorand român şi, în ciuda numelui, reuneşte studenţi cam de peste tot. Această deschidere dincolo de graniţele Europei i se datorează lui Vlad, pe care am fost uimită să-l întâlnesc aici, în America. Ultima dată îl văzusem în anii mei de gimnaziu, când tatăl său îmi fusese profesor de fizică. Îl ţin minte ca pe un elev de clasa întâi, timid, în uniforma acelor ani 80, cu număr matricol.

Mohamed e egiptean şi studiază economia la USC. Cred că ne-a trebuit un minut ca să ajungem la discuţii politice. Era revoltat de lucrurile de acasă, de grava situaţie economică. Aştepta alegerile şi era oarecum încrezător în debarcarea lui Mubarak. Numele îmi era foarte cunoscut, dar am pus-o pe seama unei campanii conduse de Suzanne Mubarak, al cărei obiectiv era stoparea traficului uman. Campania a atras mulţi susţinători, printre care şi CNN, iar canalul lor internaţional a rulat luni de zile o reclamă de solidarizare cu cauza, iniţiată de soţia preşedintelui Egiptului. Mohamed nu era la curent cu acest detaliu, dar mi-a spus că familia Mubarak e la putere de 30 de ani. Acest amănunt m-a făcut mai atentă la lucrurile pe care le spunea. „Iniţial a zis că va sta numai două mandate, cât să stabilizeze ţara“, mi-a explicat Mohamed. Un mandat prezidenţial durează 6 ani în Egipt. Între timp, s-au împlinit vreo 5 mandate.

Am continuat discuţia câteva săptâmâni mai târziu, la un alt eveniment ESA. Mubarak fusese reales cu peste 80% dintre voturi. L-am întrebat cum de a fost reales, dacă lumea e atât de revoltată pe cât îmi spusese. „Doar nu crezi că au fost alegeri libere?“, mi-a răspuns, zâmbind amar de naivitatea mea. Mohamed venise cu u