Victor Ponta face realmente senzaţie în politica românească de azi. Înainte de a explicita acest enunţ, vreau să mărturisesc că mi-a fost greu până acum să văd în liderul PSD altceva decât o figură ştearsă şi rătăcită, în ciuda tinereţii şi a funcţiilor pe care le-a avut în partid şi în stat. Dar, pe lângă setul de contraservicii pe care le face de regulă ideii de opoziţie, liderul PSD produce senzaţie, deconspirând indirect detalii din profilul său de politician.

Cazul penal al preşedintelui PSD al Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, îi dă lui Victor Ponta ocazia să pună pe masă reţeta propriului succes. Nu cred că o face intenţionat, după cum nu cred că îşi dă seama de ceea ce face. Apoi, acelaşi Victor Ponta mai deconspiră existenţa unui mandat nescris pe care, ca preşedinte de partid şi om politic, a decis să-l ducă până la capăt: consolidarea corupţiei, nu eradicarea ei, destructurarea statului de drept şi a principiului separării puterilor în stat. Mai direct spus, Ponta a intrat în cursă cu mentorul său, Adrian Năstase, şi, dacă va reuşi ceea ce-şi propune, se va situa cu mult deasupra iubitului său conducător.

Pentru că este o ocazie cum rareori se ivesc, să profităm şi să citim pe rând - şi printre rânduri - mesajele pe care Victor Ponta le transmite zilele acestea societăţii româneşti:

1. Stop arestării opozanţilor politici, solicită liderul PSD. Cererea sa ar fi fost validă dacă ar fi rezonat în epoca României dejiste sau a celei ceauşiste, într-un Chile de sub cârmaciul Pinochet, într-o Coree de Nord actuală, într-o Tunisie sau Egipt aflate în plină transformare. Din acest punct de vedere, Victor Ponta şi-a pierdut de tot busola. Dacă România de acum îi pare geamănă cu epocile mai sus menţionate, ar fi cazul să răspundă el însuşi pentru dezastru. PSD a guvernat România între 1990-1996, 2000-2004 şi 2008-2009, adică aproap