Camere întunecate, urlete, fum şi miros dispersat de gaz - o descriere a iadului de pe pâmănt din lagărele de la Auschwitz. Un loc terifiant din care nu mulţi au reuşit să scape. Iar cei care au avut norocul de a supravieţui se regăsesc în fiecare noapte prinşi în "infernul lui Dante" prin coşmarurile care îi vor bântui toată viaţa.

Otto Adler are 82 de ani, se luptă la fiecare cuvânt cu astmul care îi taie respiraţia şi o aşteaptă fără frică pe "doamna cu coasa" pentru că ştie cum este să trăieşti în preajma ei. El este unul dintre supravieţuitorii lagărului nazist de la Auschwitz-Birkenau, experienţă care l-a făcut să conştientizeze faptul că "viaţa este frumoasă şi suprinzătoare".

Minciuna care i-a salvat viaţa

"În mai '44 am ajuns în ghetou şi după ce am stat acolo o lună şi ceva, am fost transportaţi cu nişte vagoane la Auschwitz II", povesteşte bărbatul.

După ce s-au dat jos din vagoanele pline de "jidani", a fost despărţit de mama sa, care era împinsă spre oamenii ce formau rândul din stânga. Mai târziu avea să afle că acela era drumul morţii şi că ea a fost gazată şi arsă încă din prima zi.

Ar fi putut avea acelaşi destin, dar o minciună i-a salvat viaţa. Deşi avea 15 ani când a ajuns la Auschwitz, Otto a fost sfătuit de un comandant să mintă că este mai mare pentru că tinerii sub 17 ani erau duşi direct în camera de gazare. "Am 17 ani!", a fost răspunsul salvator la întrebarea care avea să îi hotărească destinul.

Viaţa la Auschwitz

Împreună cu tatăl său a stat până în mai '45 în mai multe lagăre, o perioadă care " a fost ca un fel de coşmar întunecat" pentru Otto Adler.

El îşi aminteşte prima zi din lagăr ca şi când totul s-ar fi întâmplat ieri.

"Ne-au dezbrăcat in pielea goală şi am intrat în baie cu cureaua de la pantaloni în mâna stângă şi pantofii în mâna dreaptă. Am primit o uniformă vărgată de deţinut