A stat o vreme la cutie. Mai ales după ce a pierdut Cotroceniul prin favoritul său Geoană, despre care în intimitate credea că e bun de Dă-l în p... mea că are o grămadă de defecte. A stat la cutie şi pentru că i-au zburat de sub nas râvnitele arhive de la doi şun sfert, ca şi amicul Voicu, dus pentru cine ştie cât la răcoare, iar în partid a venit unu, Che, care pentru o vreme s-a lepădat de el.
A stat la cutie, dar nu şi degeaba: a trecut oceanul, împlinindu-şi nu doar visul american, dar şi orgoliul său de om natural, exact ca brânza de oaie. Dar gata cu cutia. În focul evenimentelor, Vanghelie avertizează: Vreau să luaţi în calcul un singur lucru, faptul că exist peste tot, dacă aţi văzut că am ajuns şi la Washington, vă daţi seama, ar fi culmea. La România deja mă uit aşa, un pic... pot să o vizualizez de sus şi am o viziune de ansamblu când vorbesc de România, pentru că am venit de acolo. Să ia aminte şi zisul Che, că uite, e nevoie de el, acum când se dă pe toate fronturile asaltul la Băsescu şi la justiţia care chinuie rău partidul. Pe Năstase cu mătuşă-sa Tamara ş.a., de vreo 5-6 ani, şi-acum pe Vecinu de la Argeş şi mâine pe nu se ştie cine.
Aşa că trebuie să ieşim pentru fiecare membru, să nu ne ia câte unul, câte unul. Trebuie să fim uniţi şi să-i spunem lui Băsescu că viaţa se întoarce. Tre să le spunem tuturor, şi celor care cred din justiţie astăzi că-şi pot permite să facă jocuri doar pentru simplul fapt să stea pe anumite posturi, să le spunem că va veni momentul când trebuie să plătească.
Până atunci, neînfricat, Vanghelie aşteaptă să vină mascaţii la 6 dimineaţa acasă. Aştept, mă uit pe geam, să văd dacă-mi vine rândul. Dar până îmi va veni rândul, am să fiu alături de Nicolescu şi am să fiu alături de toate neregulile astea etc..
Nu mă gândesc decât la liberali, la adevăraţii liberali, cum se ţin ei de nas, mărşă
