- Diverse - nr. 712 / 1 Februarie, 2011 Prin bunavointa domnului profesor, iata-ma, din nou, in biroul domniei sale, pentru a continua interviul. - Domnule profesor, ati scris, ati facut si veti face istorie in transplantul de inima in Romania. Va rog sa ne "cititi"- spuneti din cartea de istorie a lumii medicale, cea mai frumoasa si adevarata "poveste" (de pana acum!), aceea a transplantului de inima in lume! - Istoria transplantului de inima in lume este foarte palpitanta, desi nu este termenul cel mai academic pentru maretia subiectului, sa zic asa. Pornesc de la o idee fundamentala. Cu toate progresele care s-au facut, poate chiar in ultima suta de ani, bolile inimii raman pe primul loc in lume in ceea ce priveste, atat mortalitatea, cat si numarul de imbolnaviri. De aceea, era nevoie, trebuia descoperita o metoda care sa trateze radical aceasta imbolnavire. Solutia era inlocuirea inimii bolnave cu una sanatoasa. Trebuie sa spunem ca inca de la sfarsitul secolului XIX, au existat metode de mentinere a inimii in activitate, in afara corpului, dar nu cu scopul transplantului, ci in scopul studiului fiziologic al inimii. La inceputul secolului XX insa, un nume mare in medicina si chirurgie, Alexis Carrel, a facut pentru prima data in lume un transfer de inima, de la un animal la altul, in speta la caine. Nu inlocuind inima, ci adaugand o noua inima la vasele gatului altui animal. Adica, inima are nevoie de sange, sa i se furnizeze sange, ca sa functioneze. Si atunci, daca a fost montata intr-un circuit al vaselor gatului, poate functiona chiar la vedere, sub pielea care o acopera. Astfel, avand necesitatile vitale asigurate - fluxul de sange -, inima functioneaza pana cand mijloacele imunologice impiedica aceasta functie. Carrel a pus la punct tehnica suturii vasculare, continuand activitatea de transplant de organe. Pentru activitatea sa, a primit in 1912, Premi