Olandezul care o antrenează acum pe Terek Groznîi şi-a adus aminte cu nostalgie de finala CCE din 1989, cînd Milan a învins 4-0 pe Steaua lui Lăcătuş

La 48 de ani, Ruud Gullit se "ţine" extraordinar. Nu mai are codiţele ce făceau furori în anii '80-'90, dar după felul cum merge se vede că el conştientizează cine a fost şi ceea ce reprezintă acum. E noul tehnician al ruşilor de la Terek Groznîi şi a vorbit, fugitiv, despre legăturile lui cu fotbalul românesc.

- Mister Gullit, vă mai aduceţi aminte de finala din 1989, AC Milan - Steaua, 4-0?

- Ooo, daaa. Ia spune, ştii ce-am făcut în acel meci?

- Aţi marcat două goluri, v-aţi bucurat exuberant după acele reuşite, formaţi un trio redutabil alături de Van Basten şi Rijkaard, AC Milan era un fel de Barcelona acum...

- Eşti destul de precis, doar că Milanul de atunci cred că putea bate Barcelona de acum. Ai zis că eşti român, probabil te interesează de Steaua. Nimeni nu ne rezista atunci, aşa că nici Steaua nu putea mai mult. Jucam un fotbal mecanic, cum vezi acum pe jocurile de pe PC. Eram stelari, dintr-o altă galaxie la acea vreme. În semifinale dăduserăm 5-0 lui Real Madrid, ce vrei mai mult?! Steaua era o echipă bună, luase cu ceva ani înainte Cupa Campionilor, ne-am motivat şi mai mult şi aţi văzut ce-a ieşit.

"Îl iubesc pe Dan Petrescu ca un bun prieten"

- Ce adversari mai rememoraţi din acel meci?

- Mi-aduc aminte că portarul era foarte supărat şi trist. Îl mai ştiam pe numărul 10, Hagi, superfotbalist, ştiam ce poate, mai are numărul 7, aaaa, Lacatus, pe care l-au studiat Maldini şi Baresi, şi, bineînţeles, prietenul Dan Petrescu.

- L-aţi antrenat pe ultimul la Chelsea...

- I-am fost şi coleg, şi prieten, zic eu. Ce echipă fumoasă aveam la Londra! Poate una dintre ultimele formaţii romantice ale fotbalului mond