Revolutiile nu vor fi scutite niciodata de varsare de sange, fie ca vorbim despre o revolutie in gandire, ori despre o revolutie in actiune. Din nefericire, istoria omenirii este plina de aceste exemple tragice.

Profesorul Nathan L. Brooks, de la Universitatea Rice (SUA), publica in revista Annals of Sociology, in numarul din primul trimestru al anului 2011, un articol despre fenomenul revolutiilor, intitulat "Anatomia revolutiilor", in care analizeaza toate marile revolutii din ultimii 300 de ani.

Din punct de vedere social, spune autorul, revolutiile cad in doua mari categorii: revolutii in gandire si revolutii in actiune.

Autorul a aratat ca toate revolutiile, aidoma pieselor de teatru antice, sunt in trei acte.

Actul I consta in stabilirea alternativei schimbarii dorite si motivarea maselor de a iesi, inarmate, pentru a se angaja intr-o lupta fara toleranta.

Aici se incadreaza procesul de triaj, unde se stabileste cine sunt inamicii si cine sunt prietenii.

In spatele maselor, intotdeauna exista un grup de "regizori", care atata publicul si mentine tensiunea sociala la maximum. Acesti regizori pot face parte din guvern sau din elita, de cele mai multe ori fiind intelectuali marginalizati dintr-un motiv sau altul (vezi Lenin).

In faza incipienta a primului act revolutionar, acestia se solidarizeaza si fac parte, cel putin aparent, din masele nemultumite. Cu fiecare ocazie pun accentul pe lipsurile clasei sau grupului conducator, provocand tot felul de masuri retributive, pentru a tine multimea in stare de tensiune. Lupta de clasa, de fapt, s-a stabilit astfel, cu mult inainte de a fi teoritizata de Marx.

Daca anumiti indivizi, din gloatele inarmate, aveau caracteristici de conducatori veritabili si imprimau un tempo diferit miscarii, erau "periculosi" si trebuiau scosi de