Florel Pîrvu, militar în Bănie, a fost diagnosticat cu leucemie în urmă cu 15 ani. În prezent este ţinut în viaţă de transfuziile de sânge. Starea sa este destul de gravă, spun medicii.

Florel Pîrvu (41 de ani), din localitatea doljeană Galiciuica, a lucrat timp de şapte ani ca militar la Batalionul de Transmisiuni din Craiova. În paralel, era antrenor la Arte Marţiale şi student la Facultatea de Informatică. Avea 26 de ani şi planuri măreţe de viitor când a primit diagnosticul necruţător: leucemie granulocitară cronică.

"Mă durea capul, mă sunţeam obosit"

Boala a fost descoperită din întâmplare, „în urma unei extracţii de măsea, nu mi se oprea sângerarea. Atunci a trebuit să suport o operaţie de coasere a zonei respective. Aşa am ajuns să-mi fac analizele şi să descopăr de ce sufeream”, povesteşte Florel. La început a crezut că diagnosticul este greşit. După mai multe investigaţii, nu a mai avut niciun dubiu că este vorba de leucemie. „Mă durea capul, mă simţeam tot timpul obosit, indispus”, erau câteva dintre simptome. Ajuns pe mâna medicilor, Florel a fost supus multor tratamente care i-au ameliorat starea. Timp de patru ani, lucrurile au decurs fără probleme. Între timp, a renunţat la carieră: a fost pensionat pe caz de boală, a abandonat facultatea şi antrenamentele. „A fost îngrozitor. Mi s-au cam dărâmat toate malurile, am simţit că am îngheţat într-un timp trecut. În anul 2000 am avut o fază accelerată a bolii, mi-a fost foarte rău, am căzut la pat”, îşi aminteşte militarul.

"Am plâns patru luni, în fiecare oră"

Medicii i-au explicat că organismul nu mai răspunde la tratament. În numai trei luni, dintr-un bărbat de 62 de kilograme a ajuns să cântărească 47 de kilograme. „Mă atrofiasem. Plus că nu mai mă puteam ţine pe picioare din cauza durerilor de oase foarte puternice, care au persistat zi şi noapte, fără întreruper