„Valeriu Anania stăpâneşte versul şi limba magistral şi măestriile lui cresc înalt, sporite de un talent desfăşurat în sus. Nimeni nu l-a aşteptat să vie şi el a venit, de unde, de ne-unde, aşa cum s-a ivit zvâcnind, din fulgere şi piatră... Anania se arată într-alte vremi, când pulberea stârnită de telegarii lui nu mai opreşte ochii să vadă. Că poetul rămâne incomod, e natural. E pismuit, l-am auzit clevetit şi o să fie poate pe ici pe colo contestat. Atât mai rău şi atât mai bine", scria Tudor Arghezi, unul dintre apropiaţii prelatului şi scriitorului, într-o prefaţă.

Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Valeriu Anania, a părăsit lumea aceasta, la vârsta de 90 de ani, după o viaţă închinată bisericii şi scrisului, presărată cu împliniri şi nefericiri, cu căderi şi cu înălţări, cu fervoare ecleziastică şi cu pasiuni pământeşti pe care le mărturiseşte el însuşi în memoriile scrise cu grija pentru adevăr a spovedaniei şi cu talentul scriitorului.

Născut la 18 martie 1921, în comuna Glăvile-Piteşteana din judeţul Vâlcea, a urmat Seminarul Teologic Central din Bucureşti, între 1933 şi 1941, dar şi cursurile liceelor "Dimitrie Cantemir" şi "Mihai Viteazul" din Capitală. La un an după bacalaureat s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti şi a fost, în acelaşi an, hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. Tânărul cleric îşi urmează setea de cunoaştere. Este student, pentru câţiva ani, la "Facultatea de Medicină" şi la "Conservatorul de Muzică" din Cluj, iar după aceea la "Facultatea de Teologie" din Bucureşti şi la "Academia Andreiană" din Sibiu.

Scriitorul se dezvăluie încă din 1935, când debutează în revista teologică "Ortodoxia la români" cu versurile "Pământ şi cer", iar un mai târziu, la revista "Vremea", apoi la "Dacia Rediviva", al cărei redactor principal a şi fost. De-