Buni prieteni, care au votat cu conştiinciozitate la toate alegerile, îmi declară sentenţios că nu vor mai veni la urne şi că nu vor să mai ştie ce se întâmplă în politică. Desigur, criza economică prelungită e o cauză, dar o alta – mai imediat㠖 este reprezentată de gafele administrative ale guvernului, ce reuşeşte să compromită aproape orice cauză bună. Circul cu calcularea şi recalcularea pensiilor militare a fost numai ultima dintre aceste gafe.

Cu toate acestea, dezgustul de politică, venit tocmai acum, este catastrofal. Căci vom avea de ales nu peste foarte multă vreme nu între rău şi mai rău – aşa cum ne-am cam obişnuit –, ci între nu tocmai bine şi foarte rău. Când Adrian Năstase scrie că marea coaliţie care se urzeşte PSD-PNL-PC „va face un zid împotriva statului poliţienesc“ şi c㠄va lupta pentru a împiedica transformarea României într-o dictatură“, ar trebui să ne cutremurăm. „Stat poliţienesc“ înseamnă la ei prezenţa tot mai vizibilă a unor judecători curajoşi, care îndrăznesc să decidă arestarea unor mari granguri politici, fie că se numesc Constantin Nicolescu de la PSD ori Antonie Solomon de la PDL, ori să se intereseze în detaliu de presupusele boli ale lui Vântu. „Stat poliţienesc“ înseamnă că DNA, lăudată în toate rapoartele Comisiei Europene, tot nu se lasă intimidată. Unde e „dictatura“ care ne ameninţă? Ce probe au adus în favoarea acestor alegaţii continue şi ridicole? Oare de ce judecătorii care au condamnat pesedişti sunt, chipurile, puşi de Băsescu, iar cei care au condamnat pedelişti – nu? A, poate nu le place că, deoarece au pierdut majoritatea în Curtea Constituţională, aceasta a decis reluarea alegerilor într-un CSM constituit prin abuz legislativ?

Poate nu le place că vom avea un CSM mai activ şi mai democratic? Poate îi sperie c㠄mica reform㓠din justiţie începe să-şi arate efectele: avocaţii au tot mai puţine mijloac