Numai anul trecut Partidul Democrat Liberal l-a pus de cel putin doua ori pe presedinte in situatia delicata de a ajunge in situatia de a fi suspendat. Datorita sau mai bine spus din cauza prostiilor, gafelor sau actiunilor la limita legii intreprinse de catre reprezentantii democrat liberali.
Teoretic cel putin, chiar daca conditiile pentru infaptuirea practica a actiunii nu ar fi fost intrunite decat printr-un miracol cu totul neobisnuit.
Prima oara a fost in cazul adoptarii Legii pensiilor, trecuta prin Parlament cu girul "furtului" Robertei Anastase - suspiciune ce nu a fost niciodata lamurita, dar cu care pedelistii vor trai pentru tot restul guvernarii - si ajunsa la promulgare pe masa lui Traian Basescu. A doua oara in cazul votului "din greseala" pe care onorabilii pedelisti l-au dat pentru scaderea TVA la produsele alimentare de baza si neimpozitarea pensiilor mai mici de 1.000 lei.
Sub presiunea opiniei publice, a societatii civile (atat cat a mai ramas din ea), a presei si, in final, la amenintarile Opozitiei cu declansarea actiunii de suspendare a presedintelui, Traian Basescu a impacat pe toata lumea - a retrimis in Parlament Legea pensiilor, cu observatia de a fi corectata varsta de pensionare pentru femei. A fost insa momentul in care s-a observat ce consecinte pot avea prostiile si derapajele de la respectarea legii ale PD-L.
Daca presedintele nu ar fi facut pasul inapoi, daca nu ar fi cedat in fata amenintarilor Opozitiei in privinta declansarii procesului de suspendare, probabil ca ar fi existat mai multa agitatie in Parlament in sensul suspendarii sale.
Desi inca Opozitia nu avea numarul necesar de voturi pentru scopul sau, pasul inapoi al presedintelui in fata amenintarilor cu suspendarea a tradat frica la gandul ca cineva ar putea sa tradeze.
Iar aceasta teama e semnul cel ma
