Saptamana aceasta a explodat o bomba care doar pentru cei neavizati a aparut ca din senin. Pentru oricine a urmarit indeajuns de aproape controversele si complicatiile juridice din jurul alegerilor pentru CSM desfasurate in toamna lui 2010, deflagratia de la Curtea Constitutionala a izbucnit, dimpotriva, previzibil. Cam acesta era si sensul ingrijorarii pe care alaturi de alti doi actuali membri CSM, presedintele Horatius Dumbrava si colegul Cristi Danilet, mi-o manifestam inca din august 2010 cand, indemnand public la abordare etica a alegerilor pentru CSM, avertizam asupra riscului ca, din cauza unor optiuni individuale discutabile si a unei interpretari fortate a intelesului unor prevederi legale, sistemul judiciar sa fie pus intr-o situatie extrem de dificila. Sistemul judiciar trece acum chiar prin acea situatie dificila.

Imediat dupa anuntul privind constatarea neconstitutionalitatii celor doua hotarari ale Senatului prin care au fost validati membrii CSM, spatiul public s-a umplut pana la refuz de interpretari alarmiste, de anunturi privind reluarea integrala a alegerilor, de comentarii care anuntau chiar sfarsitul constitutional al CSM. Nu banuiesc de ingenuitate exagerata aceasta agitatie alarmista ci, dimpotriva, o pun mai degraba pe seama unei mize obscure de paralizare a CSM. Indiferent cum vor suna in concret motivele de neconstitutionalitate retinute de Curtea Constitutionala, este mai mult decat evident ca Senatul va fi reinvestit cel putin cu problema validarii membrilor CSM aflati intr-un mandat discutabil sub aspect constitutional.Introducerea unui surplus de tensiune publica inaintea reluarii votului in Senat poate raspunde unor interese individuale, ori mai degraba de grup, dar nicidecum interesului major de stabilitate constitutionala.

Din pozitia publica pe care o ocup, orice atingere a subiectului referitor la decizia Curtii Con