La finele săptămânii trecute, media românească şi în special televiziunile naţionale au preluat o ştire venită din partea producătorilor autohtoni de ulei, care avertizau cu privire la iminenţa unei scumpiri a acestui produs. Motivul: s-au terminat stocurile de materie primă şi vor fi nevoiţi să importe la preţuri mai mari. Care a fost efectul imediat?

Românii au dat năvală la magazine, să-şi facă rezerve de ulei la preţurile de acum. Ieri, de exemplu, în magazinele brăilene rafturile erau mai mult goale, iar lumea aştepta ca magazinerii să aducă alte baxuri de ulei. S-a cumpărat orice, dar în special produse ieftine - mărci proprii ale magazinelor din oraş. Şi s-a cumpărat cu baxul. Întrebarea imediată ce încolţeşte la "contemplarea" unui asemenea tablou este: cum de-am ajuns noi, cumpărătorii, atât de uşor şi predictibil manevrabili? A fost de ajuns o scânteie ca să dăm năvală în magazine, având ca "unic scop în viaţă" să cumpărăm ULEI! TREBUIA SĂ CUMPĂRĂM ULEI pentru că ar urma scumpiri. Ok, e foarte posibil să urmeze scumpiri. Dar haideţi să privim, puţin, dincolo de aparenţe: în primul rând, datele oficiale ale Ministerului Agriculturii indică faptul că suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui au fost în creştere atât în 2009, cât şi în 2010. La fel şi producţia medie la hectar raportată de cultivatori şi, pe cale de consecinţă, şi producţia totală obţinută în ultimii 2 ani la floarea-soarelui. De exemplu, dacă în 2009 era înregistrată o producţie totală de 1.098 mii de tone la nivel naţional, în 2010 era de 1.455 mii de tone. Cum de s-au terminat atât de repede stocurile la producătorii de ulei, când producţia la floare a fost, iată, în creştere şi asta pe fondul unui an de criză, în care, în general, consumul a fost în scădere? Sunt convins că nu a crescut exponenţial consumul de "seminţe de floare prăjite", astfel încât producătorii de ulei n-au mai re