- Diverse - nr. 712 / 1 Februarie, 2011 Am aniversat, in 24 Ianuarie, 152 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia, moment de importanta vitala pentru faurirea Romaniei Mari de la 1 Decembrie 1918. In centrul acestor evenimente nu putea fi altul decat domnitorul Al. I. Cuza _ reformatorul, asa cum a fost numit si recunoscut pentru totdeauna. Perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza este caracterizata de reformarea fara precedent a tuturor domeniilor vietii interne, beneficiind de sprijinul neprecupetit al marelui roman, care a fost Mihail Kogalniceanu. Printre marile acte reformatoare sunt demne de observat: infiintarea Consiliului de stat si legea pentru organizarea armatei (1864), legea comunala, legea pentru infiintarea consiliilor judetene si legea pentru organizarea judecatoreasca (1867); secularizarea averilor manastiresti (1863); dizolvarea adunarii elective; decretarea legii rurale (1864); promulgarea Codului penal si a Codului civil (1864) si multe altele. In vastul program conceput de Alexandru Ioan Cuza, apararea nationala si dezvoltarea organismului militar ocupau un loc central. Primul pas facut a fost cel al modificarii armatelor celor doua principate, in 11/23 octombrie 1859 _ domnitorul devenind comandant suprem al fortelor armate. Unificarea a continuat prin: crearea de noi arme sau unitati comune; contopirea scolilor militare si uniformizarea regulamentelor de instructie si disciplina a administratiei si a contabilitatii; s-au stabilit reglementari comune privind recrutarea, codicele penale ostasesti si serviciul de garnizoana. In 1862 unitatile armatei au aprobat noile steaguri cu tricolorul ce fusese instituit ca drapel de stat de puterea revolutionara de la 1848. Momentele pe care le traim ma obliga sa scot in evidenta ca prin "Legea pentru organizarea puterii armate din Romania" de catre Cuza in 1864 erau prevazute trei elemente component