Nu a putut? Nu a vrut? Nu a stiut? Mai toate reformele promise de Traian Basescu au esuat sau vor esua. In 2011, institutiile statului se prezinta la fel de slabe si de corupte ca in urma cu sapte ani, ba chiar, in unele cazuri, mai rau decit atunci. Paradoxal, dar cu cit credibilitatea si eficienta Parlamentului si Guvernului au scazut, cu atit puterea clasei politice in corpore a crescut. Debilitatea institutiilor naste mereu despoti, camarile si gloate. De ce a ratat Basescu? O prima ipoteza sustine ca seful statului nu a putut. Mai multe voci din off afirma ca, de o buna bucata de vreme, Basescu nu mai controleaza propriul partid. Desi seful statului ar fi plin de intentii nobile, ordinele sale nu ar mai fi ascultate. Mai mult, atunci cind nu este contestat, pe fata sau pe la spate, de subalterni, presedintele Romaniei este mintit cu buna stiinta in legatura cu situatia reala din tara. Dar asa se credea, inainte de 1989, si despre Ceausescu, adeptul «indicatiilor pretioase». Istoria a aratat insa ca tradarea tovarasilor s-a savirsit doar in ultimul moment, cind comunistii au inteles ca societatea socialista multilateral dezvoltata s-a prabusit definitiv. Si au purces imediat la edificarea capitalismului multilateral inapoiat. Revenind la Basescu, cel care facut PDL mare si tare, toate dovezile indica fara dubii ca seful statului are inca acces la majoritatea butoanelor, pe care le utilizeaza de altfel destul de des.
A doua ipoteza pretinde ca Traian Basescu nu a vrut. Aidoma politicienilor din ultimii 20 de ani, fostul lider PDL doar a promis. Si a lasat timpul sa curga intru mai binele propriei clientele. Ghinionul cel mare, istoric ori nu, a fost ca peste mandatele sale s-a suprapus criza economica. Astfel, au iesit la iveala, mai devreme decit trebuia, toate racilele societatii romanesti. Si erau o multime, agravate inca si mai tare de incompetenta pedeli
