„Ivanov“, care se joacă la Teatrul Bulandra, obţine performanţe într-un timp foarte scurt, pentru că este făcut de o echipă profesionistă. Cehov avea 26 de ani când a scris piesa, în doar zece zile. Un secol mai târziu, Andrei Şerban monta „Ivanov“ în doar cinci săptămâni şi jumătate.

Regizorul şi ai lui au făcut ce alţii fac în câteva luni. Au realizat un spectacol cu multe scene de pus în ramă. Povestea este bine spusă, interpretările sunt remarcabile, dar viteza are şi dezavantajele ei. „Ivanov" nu este perfect reglat, există decalaje de interpretare, iar distribuţia nu s-a strâns, încă, într-o falangă impenetrabilă. Victor Rebengiuc, Marius Manole şi Cornel Scripcaru iau tot caimacul într-un spectacol în care toată lumea are ocazia să strălucească. Deşi totul se învârteşte în jurul lui Ivanov, personajul este la început atât de absent, încât se transformă într-unul secundar. Astfel, focusul se schimbă de pe personajele principale pe toţi cei pe care Ivanov îi face să sufere sau cu care se intersectează la un moment dat. Poate fi intenţia lui Cehov, care şi-a construit personajul în acest mod, poate fi efectul interpretării discrete a lui Vlad Ivanov sau chiar voia regizorului.

Rebengiuc. Perfect

Mirela Oprişor joacă la potenţial maxim, dar drama e de multe ori o capcană care îi prinde glezna şi o ţine pe loc. Jocul ei pare de multe ori întrerupt de deciziile pe care trebuie să le ia, iar personajul ei nu s-a conturat, încă.

Marius Manole face un personaj negativ mare, un rol oarecum atipic pentru el - fizic, de contact permanent cu mediul şi uneori mai impetuos decât ar fi cazul -, dar bine împlinit, cu o prezenţă puternică, un tub de oxigen pentru spectacol. Andrei Şerban a ştiut să-l scoată pe Manole din retorta rolurilor de băiat bun şi să-i dea posibilitatea să joace altceva. Prin acest rol, Manole şi-a amintit de ce s-a făcut actor. V