Celebrul regizor, care a montat recent spectacolul „Despre iubire la om“, la Braşov, spune că omul, de când a fost izgonit din Rai, o ţine într-o „jelanie continuă“. Spectacolul după textul „Marfă vie“, de A.P. Cehov, montat de Alexandru Dabija (56 de ani) la Teatrul „Sică Alexandrescu“ aduce, în prim-plan, cu umor, vodevilul triunghiului conjugal.
„Adevărul": Aţi schimbat titlul lui Cehov, de la Marfă vie" la „Despre iubire la om". De ce această permutare de accent?
Alexandru Dabija: Eu ţin foarte mult la acest spectacol, nu neapărat teatral, ci mai mult uman. Cred că Cehov spune foarte multe lucruri despre om în acest text, „Marfă vie", scris în 1882. Adaptarea lui Nicolae Urs e minunată. Spectacolul conţine 98% din textul lui Cehov. Numai că, din tăieturi, alături de alte citate din Cehov, textul a devenit mai rău. Astfel, spectacolul „Despre iubire la om" a devenit mai tăios, nu mai e atât de dulceag. Am înţeles că spectacolul nu merita un titlu frivol, ci unul mai degrabă cinic. „Marfă vie" e un titlu destul de comercial.
Cât de personal credeţi că a fost textul pentru Cehov?
E unul dintre textele timpurii, când însuşi Cehov suferea din iubire. Textul e aşadar destul de personal: dramaturgul însuşi a avut probleme cu femeile tot timpul, a avut probleme şi cu nevasta. Nu a fost un om liniştit, a trăit nişte experienţe fundamentale, pe care le-a descris destul de tăios. Cehov are un tip de privire atât de exactă şi de sfredelitoare asupra sufletului omenesc şi a ceea ce se întâmplă cu omul, încât textul poate să stea liniştit alături de tipul de cinism şi de relativism contemporan al generaţiei de astăzi. Mesajul e foarte dur, dar foarte exact.
În spectacolul dvs., personajele râd şi plâng, dualitatea şi contradicţia sentimentelor se îngemănează deopotrivă.
Nu te poţi apropia de om în general fără să râzi, asta e părerea mea. C
