Sâmbătă după-masă. Frigul crapă pietrele. Sântana, o comună mare şi atât de aproape de oraş încât nu observi când treci dintr-una în altul pare că se va trezi în cele din urmă din amorţeală. Un câine lup dintr-o curte dă semne că se află la datorie. Mai trece o maşină pe drumul asfaltat, apoi constatăm că ne aflăm în satul Curteni şi va trebui să facem calea întoarsă. Prin amabilitatea ultimului primar din Epoca de Aur, Petre Puni, am numărul de telefon al sculptorului în lemn, Demeter Jozsef. Atelierul acestuia se află pe strada Viilor. Sună simplu, nu-i aşa? Norocul meu e că sculptorul mă ghidează prin telefon şi în cele din urmă ajung la o poartă verde, cu o plăcuţă de avertizare că dincolo de gard se află un câine mare, fioros. Fiind aşteptată, intru fără probleme şi urcăm pe treptele ce şerpuiesc uşor, la atelierul de la etaj. Pentru că ceea ce părea de afară casa în care locuieşte sculptorul , aflu că este doar atelierul. De fapt două ateliere. Unul la parter, unde un aparat imens fasonează bucăţile mari de lemn şi altul la etaj, unde se finisează manual statuetele.

Moştenirea bunicului, artă şi afacere

Privesc cu uimire încă de la intrarea în holul minuscul de la etaj expoziţia de statuete. Deasupra uşii e emblema firmei “Demiart SRL,” sculptată de nimeni altul decât patronul firmei, Demeter. Cel care abia în aprilie va împlini 41 de ani este fiul satului Săntana unde moşul său se ocupa de dulgherit. “Eu n-am trăit pe vremea aceea, se spune că prin anii ’50 se făceau caleşti pentru primarii de la ţară şi că bunicul meu făcea roţile acelea de lemn”, povesteşte Demeter de unde i se trage aplecarea spre sculptură. După terminarea liceului frostier din Târgu Mureş a plecat din ţară şi în cei opt ani petrecuţi prin Ungaria –are dublă cetăţenie, menţionează el în treacăt-a învăţat toate tainele meseriei de sculptor în lemn dar şi cele ale tâm