- Cultural - nr. 712 / 1 Februarie, 2011 In diferitele faze ale luptei care a fost impusa romanilor din Ungaria, prin politica de forta a maghiarilor, acestia _ romanii _ au actionat cu totul independent si o influentare din partea Regatului nu a existat sub nicio forma. Daca se urmareste cu atentie actiunea lor in intregime, nimic nu se poate afla, ceea ce ar putea fi numit iredentism. Dimpotriva, este semnificativ faptul pentru straduintele lor, ceea ce nu poate fi relevat destul de energic, ca ei nu fac nimic si nu cer nimic ce ar avea ca scop o dezmembrare a Imperiului austro-ungar. Loialitatea, credinta si devotamentul lor fata de casa domnitoare habsburgica si aderenta lor la aceasta monarhie, ei nu numai ca au accentuat-o in mod solemn, cu orice ocazie, dar au si procedat totdeauna nesovaitor in consecinta. Daca ei se opun categoric sa fie tratati ca iloti in propria lor tara, daca ei cer egalitate politica cu cetatenii maghiari si aplicarea legii de nationalitate existente, daca ei tin la autonomia bisericilor si a scolilor lor, aparand cu tenacitate limba stramoseasca si particularitatea lor nationala in contra politicii de maghiarizare, exercitata cu toata energia, atunci in aceste cereri legale si motivate nu se gaseste nimic ce ar avea un caracter iredentist. Desemnarea necontenita de «fredenta romaneasca» aplicata la Pesta cu predilectie pentru tot ce sta in legatura cu chestia transilvaneana, este mai degraba de natura sa produca astfel de straduinti, astazi inca inexistente, decat sa puna zagaz eficace miscarii astfel cum se prezinta ea in realitate. Conflictul care devine tot mai acut intre maghiari si romani a pornit atat de mult din natura imprejurarilor de acolo, imprejurari care sunt rezultatul politicii de forta, sovine, incat ar fi gresit daca am reduce originea sa, sau felul in care se poarta azi lupta impotriva influentelor din Regat. Si