Cu cateva zile inainte de fuga din Tunisia, in ultimul sau discurs televizat, presedintele Ben Ali promitea 300.000 noi locuri de munca in urmatorii doi ani.
Presedintele egiptean, Mubarak, a facut acelasi lucru sambata pe fondul continuarii protestelor din capitala Cairo: a promis mai multe oportunitati economice in tara, unde majoritatea oamenilor traieste cu mai putin de 2 dolari pe zi.
Promisiunile facute sub asediu au o trasatura comuna: recunoasterea ca furia fara precedent a lumii arabe reprezinta, de fapt, o nemultumire impotriva dezechilibrelor economice care favorizeaza elita politica dar condamna milioane de oameni la mizerie, scrie Investor.
Mubarak si alti lideri arabi nu au decat sa se uite pe strada pentru a intelege manifestarile furioase ale multimii. Populatia capitalei egiptene, Cairo, este de peste 18 milioane locuitori dintre care jumatate sunt tineri cu varste sub 30 de ani. Acesti tineri nu au alt scop in viata decat obinerea unei slujbe modeste in administratia de stat.
Printre nori de gaze lacrimogene, unul dintre protestatarii din Cairo isi flutura diploma universitara in vant, strigand din toate puterile un cuvant care pare sa stea pe buzele tuturor celor de varsta lui, "loc de munca". Discriminarea economica a fost liantul care i-a unit inca de la inceput pe participantii la demonstratii.
"Regimurile si liderii lor sunt acelea impotriva carora sunt indreptate nemultumirile multimii, dar in realitate este o lupta cu viitorul", spune Sami Al Faradj, directorul Centrului pentru Cercetari Strategice din Kuweit. "Acestia sunt tinerii cu diplome universitare care nu-si pot gasi de lucru sau mamele care nu-si pot hrani copii", completeaza el.
Revolta din Tunisia a pornit de la gestul unui tanar de 26 de ani, absolvent de studii superioare, care in decembrie s-a autoincendiat
