Politizarea excesivă, până în cele mai adânci straturi ale societăţii româneşti, este principalul fenomen responsabil pentru felul (ca să nu zic halul) în care arată astăzi România.
După 20 de ani de la Revoluţie, "structurilii" PCR au fost înlocuite cu structurile PDL, PSD, PNL, PRM, UDMR şi PC, pline de "cadre de nădejde", care se rotesc o dată la patru, respectiv, cinci ani.
Am fost la Bruxelles la sfârşitul anului trecut. M-am convins că o ţară poate funcţiona foarte bine fără a avea guvern multe luni (disensiunile politice dintre valoni şi flamanzi sunt binecunoscute). Singura condiţie este ca politicul să dicteze doar până la nivelurile superioare ale administraţiei, iar restul aparatului de stat să fie deservit de funcţionari publici veritabili. Dacă România n-ar avea guvern luni întregi, ţara ar intra în colaps din cauza gradului excesiv de politizare. Primăriile, şcolile, spitalele, secţiile de poliţie, majoritatea conduse de oameni de partid, nu ar mai funcţiona. Asta în condiţiile în care, atunci când nu e criză politică, ele funcţionează prost.
Toate aceste lucruri sunt bine-cunoscute. Nu mai trebuie demonstrate. Cazul lui Constantin Nicolescu, PSD-istul cercetat pentru fapte de corupţie, a fost hârtia de turnesol perfectă pentru a vedea cât de grotesc este fenomenul politizării şi cât de mult a cangrenat el societatea românească. Filmul evenimentelor merită derulat în scop demonstrativ. După ce a fost reţinut de DNA pentru o serie de acuzaţii de corupţie, instanţa a decis că Nicolescu trebuie arestat pentru 29 de zile. Pe acest fond, el a suferit o cădere fizică. Acesta a fost momentul în care au intervenit "medicii de partid". Ei au pus "diagnostice de partid". Nu s-au sincronizat cum trebuie. Primul a pus un diagnostic grav: atac de cord. Greşit! Şi din punct de vedere politic, şi medical. Politic, diagnosticul e un
