Au dreptate oamenii de la Adevarul sa se întrebe de ce nu se sărbătoreşte ziua lui Caragiale aproape niciodată?

Înşir variante de răspunsuri: poate e mai bine aşa, lipsa de atenţie îi poate da timp unui clasic să “respire”. Prea multă serbare osifică scriitorii mari pînă la insuportabil Dan C. Mihăilescu argumentează că e un scriitor încă incomod. E oricum în noi şi printre noi, îl auzim tot timpul. Deci nu prea ar avea rost să sărbătorim cotidianul. Dar de ce nu l-am invoca pe E.Lovinescu? Poate Caragiale e prea datat. Şi ceea ce pare a fi ultraactualitate e de fapt saturaţie de operele sale “canonice” de care sînt pline manualele. Iar ceea ce pare “actual” e doar efectul de litanie pe care-l capătă textul clasic în general Poate e un curent: anul acesta nici măcar cu Eminescu n-a fost sarbatorit cu mare spor, in curind o sa fie nonconformist sa reciţi “Somnoroase pasarele”. Şi nu e vorba de lipsa banilor, ci de lipsa a măcar de două trei amărîte sforăituri academice. Mor clasicii. Nu mai citim oricum, de ce l-am sărbători? Şi oricum, avem cam mulţi artişti de sărbătorit şi prea puţini tehnicieni – poate e timpul să facem sărbători naţionale şi pentru Coandă sau Saligny. Din cauza lui Eminescu, îi nedreptăţim pe toţi ceilalţi: pur şi simplu nu ne putem concentra iubirea pe mai mult de un poet (de fapt pe un volumaş de poeme antume – restul textelor oricum nu le citeşte mai nimeni). suferinţa asta e valabilă şi pentru Caragiale – confundăm omul cu opera, ştim prea puţine despre el, nu-i citim destul extraordinara corespondenţă.

Alte variante de răspuns?

P.S. Era să uit. Citiţi un Zizek.

Au dreptate oamenii de la Adevarul sa se întrebe de ce nu se sărbătoreşte ziua lui Caragiale aproape niciodată?

Înşir variante de răspunsuri: poate e mai bine aşa, lipsa de atenţie îi poate da timp unui clasic să “respire”. Prea multă serbare osifică scri