O parte dintre cititori şi-au manifestat în ultimii ani, cel puţin pe internet, dezamăgirea la auzul unor informaţii privind construirea unui mall nou. "Încă un loc pentru piţipoance şi cocalari" sau "devenim oraş de malluri, bănci, shaormerii, farmacii şi cazinouri" sunt doar două dintre reacţiile stârnite de ştirile referitoare la malluri.

De unde aceste reacţii? Pe cine deranjează mallurile? Un prim argument dat de un coleg este faptul că mallurile au luat locul fabricilor care reprezentau producţie, în timp ce mallurile sunt locuri pentru consum. Eliminarea fabricilor din interiorul oraşelor nu reprezintă însă o particularitate a Bucureştiului. Faptul că majoritatea acestor fabrici nu au fost mutate şi eficientizate reprezintă însă eşecul programelor de privatizare, care au permis investitorilor care au cumpărat vechile întreprinderi "pe nimic" să le vândă în perioada de boom imobiliar cu zeci de milioane de euro pentru terenurile de sub ele, fără a crea în schimb niciun loc de muncă în altă parte.

Astfel s-a ajuns ca terenurile a zeci de foste fabrici din Bucureşti să fie în prezent în proprietatea unor dezvoltatori imobiliari pe care însă nu îi poate obliga nimeni să construiască fabrici în interiorul oraşului. Din acest motiv, ei vor construi proiecte pentru care consideră că vor avea cerere: birouri, malluri sau locuinţe. Tot piaţa, companiile şi consumatorii vor regla acest mecanism. Dacă nu este nevoie de case, nu sunt bani pentru achiziţii, nu se mai construiesc. Sau se vor construi mai ieftin. Dacă investitorii vor considera că sunt prea multe malluri, nu vor mai aloca bani.

Bineînţeles, sunt proiecte mai bune şi altele mai proaste. Unele plasate mai inspirat, care au atras chiriaşi mai buni, iar altele care au intrat sau vor intra în faliment. Construcţia aceea modernă însă, în care s-au investit zeci sau chiar sute de milioane de eur