Vikingii navigau folosindu-se de cristale, pentru a gasi lumina Soarelui si a se orienta pe mare, in zilele noroase. Este vorba despre celebrele Pietre ale Soarelui, din mitologia popoarelor nordice.
Navigatori neinfricati, vikingii parcurgeau mii de kilometri pe mare, orientandu-se cu ajutorul unor pietre stralucitoare, care le precizau pozitia pe bolta a Soarelui, ajutandu-i sa se orienteze chiar si in zilele noroase, se precizeaza intr-un articol publicat in revista Nature.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca proprietatile luminii polarizate, ale acelor pietre mistice, initial aduse din Islanda, i-a ajutat pe vikingi chiar sa traverseze Atlanticul de Nord.
Vikingii, navigatori temerari din Scandinavia, au calatorit pe mari si oceane in perioada anilor 750-1050, mii de kilometri, pana aproape de Polul Nord.
Studiul se bazeaza pe previziunile arheologului danez Thorkild Ramskou, care, inca din 1967, sugera ca vikingii ar fi navigat cu ajutorul calcitului transparent (carbonat de calciu cristalizat), asa-numita Piatra a Soarelui (sunstone), deducand cu ajutorul acesteia pozitia Soarelui pe cer.
Gabor Horvath, specialist in optica de la Universitatea Eatvas, din Budapesta, si Susanne Akesson, de la Universitatea Lund, Suedia, au testat aceste ipoteze in anul 2005, in conditii meteorologice diferite, in timpul traversarii Oceanului Arctic, aflati pe spargatorul de gheata Oden 5.
Desi polarizarea luminii nu a fost la fel de intensa, cercetatorii au fost surprinsi sa constate ca in conditii de ceata sau cer in totalitate acoperit de nori modul de polarizare a luminii solare a fost similar cu cel pe timp de cer senin.
Vikingii navigau folosindu-se de cristale, pentru a gasi lumina Soarelui si a se orienta pe mare, in zilele noroase. Este vorba despre celebrele Pietre ale Soarelui, d
