Mohamed El Baradei, laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 2005, este socotit figura care poate uni opoziţia egipteană în spatele său.

Născut la Cairo în 1942, El Baradei, fiul unui avocat, şi-a început cariera în serviciile diplomatice egiptene la vârsta de 22 de ani, servind, printre altele, la misiunea permanentă a Egiptului la Naţiunile Unite din New York. În 1974 a obţinut doctoratul în drept internaţional la New York University, unde de altfel şi avea să fie profesor în anii '80. În 1978, El Baradei a făcut parte din delegaţia egipteană care a negociat, la Camp David, tratatul de pace cu Israelul.

În 1997, El Baradei a fost numit la conducerea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, IAEA. Restructurarea organizaţiei, obţinerea de noi prerogative şi ridicarea profilului instituţiei au fost principalele sale obiective. Totuşi, unii critici i-au reproşat depăşirea atribuţiilor, argumentând că IAEA nu este o organizaţie politică, ci una tehnică. Această ceartă s-a amplificat după invazia americană în Irak, invazie condamnată cu putere de El Baradei, care a afirmat în repetate rânduri că, din moment ce Irakul nu deţine arme de distrugere în masă, atacul american este, din punct de vedere juridic, ilegal. Opoziţia sa împotriva războiului din Irak a făcut ca administraţia Bush să se opună în 2005 - fără succes - realegerii lui El Baradei în fruntea IAEA.

În acelaşi an, lui El Baradei şi organizaţiei conduse de el li s-a decernat Premiul Nobel pentru pace, pentru „eforturile susţinute de a preveni folosirea energiei nucleare în scopuri militare". Conflictul cu administraţia americană a continuat şi în anii următori, fostul ministru de externe al SUA, Condoleezza Rice, acuzând IAEA de prea multă toleranţă în privinţa programului nuclear iranian.

După retragerea sa de la conducerea IAEA în 2009, El Baradei a fost vehiculat drept