Corespondenţă de la Cairo

“Game over!” “Go out, Mubarak!” “Nu mai e cale de întoarcere!” “În aeroport te aşteaptă un avion, e doar pentru tine!” Acestea sunt câteva dintre cuvintele pe care protestatarii egipteni le scandează cu intensitate de mai bine de o săptămână, de când s-a declanşat scânteia celei mai importante reovluţii din Orientul Mijlociu.

“Ne-am trezit”, spune un tânăr egiptean. “Timp de 30 de ani Egiptul a dormit. De-acum ne-am trezit. Poate nu am obţinut 100% din ce ne-am dorit, dar măcar 50% tot am realizat. Evenimentele din ultima săptămână reprezintă cel mai bun pas pe care îl poate face această ţară”, spune el.

Situaţia în ceea ce priveşte siguranţa şi securitatea pe străzile capitalei este mult diferită de ce s-a întâmplat pe 28 şi 29 ianuarie, când s-a atins apogeul a ceea ce înseamnă teroare, panică şi nesiguranţă. Lucrurile nu evoluează însă cu repeziciune. Analiştii spun că, fără a face paradă de optimism gratuit, lucrurile merg spre bine. Armata patrulează, la fel şi poliţia, iar îngrijorarea oamenilor simpli şi şocul produs acum câteva zile, când bande de hoţi au afectat grav siguranţa cetăţenilor, au dispărut doar parţial. În timpul nopţii, grupuri de locatari asigură paza zonelor în care locuiesc.

“Ieri seară am prins trei hoţi”, spune un tânăr. “Nu au avut nici o şansă sub ploaia de pumni a oamenilor furioşi că li se violează siguranţă. Le-am administrat şi câteva şocuri electrice, pe urmă i-am legat şi i-am predat armatei”.

Schimbările petrecute în această perioadă, radicale nu doar pentru Egipt, ci şi pentru întreabă-lume, au declanşat panică şi printre românii stabiliţi aici.

Oficial, în Egipt trăiesc în jur de 500 de români. Cel mai mare procent îl reprezintă româncele stabilite prin căsătorie în această ţară. Zvonurile şi informaţiile prezentate trunchiat pe alocuri de canalele internaţionale de şti