Probabil ştiţi deja că numărul din această lună al revistei Tabu a făcut furori. Interviul exclusiv cu Răzvan Ciobanu, primul acordat în doi ani de la scandalurile în care a apărut numele său, este, cu siguranţă, o reuşită de portofoliu jurnalistic. Designerul vorbeşte deschis despre sex, droguri, bani şi (dezamăgirile produse de) prieteni, iar pictorialul ce însoţeşte interviul e şi el departe de a fi “cuminte”, ba chiar dimpotrivă (imaginea de pe coperta revistei a fost cenzurată de Facebook):
Totuşi, chiar dacă acest interviu e foarte mediatizat, merită atenţie şi celelalte materiale din revistă, dar şi Dosarul din această lună, cel care se referă la Amante, şi am rugat-o pe Cristina Bazavan (n.a. redactor şef al revistei) să vă spună câteva vorbe despre asta:
- În februarie toata lumea vorbeste despre dragoste, dar care dragoste e tabu şi nu se poate vorbi despre ea?!
- Noi am considerat că infidelitatea conjugala e una dintre variante, iar miza noastră a fost să prezentăm poveşti fără să judecam, fără să ne asumam lucruri sau fapte, dar să mergem la esenţa lucrurilor. Aşa am ajuns să răspundem la întrebarea “Şi dacă amanta nu e întotdeauna femeia cea rea?” şi am ales să o facem ilustrînd prin mărturisiri, experienţele unor persoane care au trăit “starea de amantlîc”: o amantă, un copil care a descoperit că tata are amantă, şi un barbat care a avut amante în ultimii 35 de ani.
Am citit cele trei confesiuni. Din perspectiva semnatarilor, într-adevăr, pare că nu e atât de grav, e doar… iubire. Mă rog! Să urmăm exemplul Tabu şi să nu judecăm. Totuşi, m-am amuzat când am găsit pe net câteva puncte prin care doamnele pot detecta potenţialii “înşelăcioşi” (adăugirile îmi aparţin):
1. Câştigi mai mult decât el – cică dăunează la ego. Are nevoie de consolare, săracu’ de el!
2. Face ore suplimentare – asta e discutabilă, seri
