Un pictor celebru s-a bucurat, în timpul vieţii, numai de dispreţul societăţii. Astăzi, o lucrare de-a lui bucură alţi renegaţi.

Ieri. Caravaggio era considerat o persoană infamă de către contemporanii săi. Picta într-o manieră absolut surprinzătoare pentru privitorul de rând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, manifestând preferinţă pentru un naturalism crud şi optând pentru modele luate direct de pe stradă chiar şi atunci când avea de pictat scene religioase. Dar Caravaggio nu a dus lipsă de comenzi niciodată, astfel că, odată pătruns pe piaţa italiană de artă, s-a bucurat de o condiţie financiară echilibrată. Ceea ce nu a reuşit însă să echilibreze niciodată au fost pornirile sale imprevizibile. Era aproape faimos pentru certurile, bătăile şi încăierările pe care le provoca, petrecând prin oraş după zile întregi de muncă. În 1606, la vârsta de 35 de ani, a ucis un tânăr în focul unei dispute şi a fost nevoit să părăsească Roma. Caravaggio a murit patru ani mai târziu şi, timp de trei secole, opera sa a fost uitată, până când a fost redescoperită în secolul XX şi clasată drept esenţială pentru înţelegerea evoluţiei picturii moderne.

Azi. O lucrare pictată de Caravaggio - „Ghicitoarea" - face parte în prezent dintr-o expoziţie mai puţin obişnuită. Intitulată „Au-delà des murs" („Dincolo de ziduri"), aceasta se află în incinta închisorii de maximă securitate Poissy, din apropierea Parisului, şi va rămâne pe pereţii curţii interioare a penitenciarului până în luna aprilie. Expoziţia reuneşte nouă alte lucrări de artă care fac parte din colecţia Muzeului Luvru, lucrări alese de un eşantion de deţinuţi pasionaţi de artă. Dacă îşi face griji cineva pentru siguranţa acestor opere extrem de valoroase într-un mediu atât de „efervescent", se poate linişti. Ele sunt doar copii după variantele originale. Totuşi, miza explicită a acestei expoziţii este